10 Cele mai Frecvente Greșeli Gramaticale ale Elevilor
I-am cerut ajutorul Andrei Lăsculescu, profesoară de Limba Română în cadrul Centrului VictoriaEdu Victoriei, pentru a ne spune care sunt cele mai des întâlnite greșeli pe care le-a observat în scrierea și vorbirea elevilor.
Din păcate, aceleași greșeli le observăm și în cazul nostru, al adulților. La ani distanță de școală, ne-au rămas automatismele de exprimare, regulile probabil că le-am uitat acum ceva vreme. Este important și pentru noi să ne reamintim formele corecte și explicațiile aferente, astfel evitând să preluăm și perpetuăm greșeli, atât de frecvent utilizate, încât par a fi ”normalitatea”.
1. Virgula
Greșelile pe care le întâlnim cel mai des sunt cele de punctuație. Virgula, în special, le pune mari probleme celor mai mulți elevi. De pildă, deseori, aceștia nu pun virgula înaintea construcțiilor adversative, introduse prin dar, ci, iar, însă sau după anumiți conectori, cum ar fi: pe de o parte, pe de altă parte, așadar, în concluzie etc.
Și mai grav este când, dimpotrivă, virgula apare acolo unde nu își are locul, cum ar fi între subiect și predicat.
2. Dezacordul
O altă greșeală frecventă este dezacordul. Acesta apare, de regulă, în cazul articolului posesiv genitival. Ei bine, aceast tip de articol realizează legătura între obiectul posedat și posesor, motiv pentru care este necesar să se acorde în gen și numărul cu obiectul, și nu cu posesorul. De exemplu, corect este să spunem , cartea îngrijită a elevului, și nu cartea îngrijită al elevului sau pantalonii cei galbeni ai fetei, și nu pantalonii cei galbeni a fetei etc.
Tot în această categorie intră și lipsa acordului între subiect și predicat. Această eroare apare, de cele mai multe ori, când subiectul propoziției este multiplu. De pildă, am întâlnit construcții de tipul: Eu și sora mea cânt la pian în loc de Eu și sora mea cântăm la pian. În momentul în care subiectul unei propoziții conține două sau mai multe cuvinte, deci este multiplu, e obligatoriu ca predicatul să fie și el la numărul plural.
3. Adverbul decât versus numai sau doar
La fel de frecvent aud (sau văd) că este utilizat adverbul decât în loc de numai sau doar. Deși toate trei indică o restricție, este important să reținem că adverbul decât se folosește doar în construcții negative. Corect va fi să spunem Am doar trei exerciții de efectuat, și nu Am decât trei exerciții de efectuat, însă putem zice Nu am decât trei exerciții de efectuat.
4. Pronumele relativ care – subiect sau complement direct
O greșeală vedetă are în centru pronumele relativ care. Această abatere de la norme se produce, mai ales, în comunicarea orală. Nu de puține ori am auzit elevi utilizând care în loc de pe care. Cei care au fost atenți, pe parcursul orelor de limba română, au aflat deja că acest pronume poate îndeplini, în propoziție, diferite funcții sintactice. Printre acestea se numără funcțiile sintactice de subiect și de complement direct. Prin urmare, vom folosi care, când acesta are funcția sintactică de subiect – de exemplu: Acesta este prietenul care m-a ajutat. – și vom utiliza pe care, când are funcția sintactică de complement direct – de exemplu, Acesta este prietenul pe care l-am ajutat. Așadar, prepoziția pe are rolul de a diferenția complementul direct de subiectul exprimat prin care.
5. Cacofonia este preferabilă utilizării incorecte a lui ca și
Deseori, din dorința de a evita o cacofonie, elevii ajung să comită adevărate greșeli, utilizând ca și. Mai grav, folosesc această formă și acolo unde nu ar lua naștere o cacofonie. Este necesar să avem în vedere că avem voie să folosim ca și, în situațiile în care acesta poate fi înlocuit cu la fel ca sau în același mod ca, altfel nu. Prin urmare, putem spune: Unii oameni muncitori, ca și (la fel ca) unii oameni talentați, pot avea rezultate remarcabile, însă nu este bine să spunem: Eu, ca și prieten, te voi ajuta mereu., pentru că ceea ce vrem să transmitem este că Eu, ca prieten, te voi ajuta mereu.
6. Pluralul cu înțeles diferit
Nu puteam trece cu vederea o greșeală care vizează pluralul anumitor cuvinte. Mi s-a întâmplat să îi aud pe unii elevi spunând: Ultimele nivele au fost foarte dificile, în contextul unor discuții despre jocuri. Forma nivele există, într-adevăr, însă ca plural al cuvântului nivelă (instrument folosit pentru stabilirea poziției orizontale a unei suprafețe). Așadar, în momentul în care vrem să vorbim despre trepte, stadii sau chiar înățimi, corectă este forma niveluri.
De asemenea, în momentele în care vorbesc despre alegerea unui liceu, deseori, elevii spun că nu știu ce profile să aleagă, însă DOOM 2 ne arată că forma de plural corectă este profiluri. Că tot veni vorba de liceu, i-am auzit atât pe copii, cât și pe unii adulți, utilizând pluralul liceuri, uitând (poate din cauza emoțiilor) că forma corectă este licee.
7. I-urile buclucașe
Și i-urile le pun mari probleme elevilor, în special când vine vorba de anumite verbe, care la infinitiv se termină în i. Un verb esențial în viața noastră este a fi, însă numeroși elevi nu știu când acesta are nevoie de un singur i și când de mai mulți. Deși am crede că de cele mai multe ori elevii nu pun i-uri suficiente, ei bine, nu este așa. Foarte des, am întâlnit Nu fii rău!, însă forma corectă este Nu fi rău!, iar explicația este foarte simplă. În Nu fi rău! avem un verb la modul imperativ, iar forma negativă a acestui mod verbal se formează cu ajutorul infinitivului despre care vorbeam mai devreme. Prin urmare, vom spune Nu fi rău!, dar Fii bun!, pentru că în cazul formei de afirmativ avem nevoie de o terminație de persoana a II-a, adică încă un -i, în cazul verbului a fi.
Putem testa această explicație, luând ca exemple și alte verbe. Vom spune Citește! sau Nu citi!, Mănâncă! sau Nu mânca!. După cum putem sesiza, verbul își păstrează forma de infinitiv, când este folosit la imperativ-negativ, însă se modifică, primind terminație de persoana a II-a, când este utilizat cu valoare afirmativă.
8. Confuzia prepozițiilor de pe și după
Foarte des se face o confuzie între prepozițiile de pe și după Aruncând o privire în dicționar, vom vedea că prepoziția după se utilizează, în general, pentru a arăta succesiunea în timp (A învățat lecția după ce și-a scris temele), însă există, totuși, situații în care aceasta poate oferi referințe spațiale (Cartea a căzut după dulap), de unde, probabil, și utilizarea greșită a acesteia în situații care necesită de pe. Cu alte cuvinte, corect este Am luat caietul de pe birou, și nu Am luat caietul după birou.
9. Pleonasmul cel de toate zilele
Bineînțeles că nici pleonasmul nu le scapă elevilor. Dacă cei mai mulți dintre ei au înțeles că a coborî jos, babă bătrână sau avansați înainte sunt pleonasme consacrate și a devenit plictisitor să le folosească, ei bine, mai sunt încă greșeli de acest tip care se strecoară în vocabularul lor. Deseori, am întâlnit în texte argumentative construcții pleonastice ca Mi-am adus aportul (cuvântul aport având sensul de parte adusă) sau mimica feței (substantivul mimică referindu-se chiar la expresia feței).
10. Greșeală, niciodată greșală
Pentru că tot vorbim despre erorile gramaticale pe care le fac elevii frecvent, nu întâmplător am lăsat pentru final chiar substantivul greșeală, pe care foarte des îl întâlnesc scris greșală. Dacă urmărim cu atenție modul în care s-a format acest cuvânt, vom vedea că radicalul este greș-, iar sufixul este –eală, prin urmare cuvântul pe care vrem să îl folosim va fi greșeală.
Așadar, o greșeală mai putem face cu toții, câteodată, însă o greșală, niciodată.
Te așteptăm în cel mai apropiat Centru VictoriaEdu (București – Lujerului, Unirii, Victoriei) pentru Testarea Gratuită la Limba Română pentru a identifica nivelul cunoștințelor, stilul de învățare și personalitatea copilului.
Echipa VictoriaEdu Center.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.